Spre deosebire de ironia benigna a lui Jerome K. Jerome, stilul lui Saki este impregnat de sarcasm, iar ochiul scriitorului percepe mai cu seama absurdul cotidianului.

Sub semnatura „Saki”, Hector Hugh Munro (1870-1916) s-a dovedit unul dintre cei mai caustici observatori ai Angliei edwardiene. Spre deosebire de ironia benigna a lui Jerome K. Jerome, stilul lui Saki este impregnat de sarcasm, iar ochiul scriitorului percepe mai cu seama absurdul cotidianului. Personajele sale, considerate de Graham Greene „copii ai lui Wilde”, alcatuiesc o lume ciudata (penduland între umanitate si menajerie), ale carei aparente respectabile si rationale lasa sa se întrevada automatisme grotesti. Viziunea sa necrutatoare este modulata de un umor subtil, reconciliindu-i pe autor si cititor cu personajele satirizate.