In anul 1920, Paul Valery spunea despre scriitorii adevarati ca nu isi gasesc usor cuvintele, motiv pentru care ei le cauta. Cautandu-le, gasesc ceva mai bun. Se poate spune ca acesta a fost si cazul lui Eugeniu P. Botez, care si-a gasit cuvintele potrivite in experientele sale, realizand un melanj reusit intre cariera si talentul literar. Desi nascut in Suceava, Galatiul l-a adoptat rapid, iar scriitorul s-a implicat constiincios in desfasurarea vietii culturale galatene. Inainte de toate, sa il cunoastem pe Eugeniu Botez. S-a nascut la 28 ianuarie 1874, dintr-un tata granicer, Panait Botez, si mama Smaranda. Incepand cu 1878, intreaga familie s-a mutat in Iasi, in Dealul Copoului, iar Eugen a fost inscris la Scoala de Baieti nr. 2, avandu-l ca dascal pe insusi Ion Creanga. A urmat Liceul Militar din acelasi oras pana in 1894, an in care a debutat, in ziarul „Munca”, cu articolul „Vlahuta sa ne dumireasca”. Doi ani mai tarziu, Botez era absolvent al Scolii de Ofiteri din Bucuresti, cu gradul de sublocotenent, iar pentru sase luni a urmat Scoala de Aplicatie a Marinei din Galati. Prima sa carte si-a gasit subiectul in calatoria sa, dupa ce s-a imbarcat la bordul primei nave-scoala, bricul „Mircea”, experienta sa fiind descrisa in „Jurnal de bord”.CUPRINSJurnalul de bord al lui Jean BartSchite marineMoartea pilotuluiRatacitSoimulSinguraDupa furtunaCimitirul maritimDin al doilea jurnal de bordIntalniri in arhipelagIn CretaDe la Rodos la Kalimno
Descriere