“[…] lectura Jurnalului ne poarta pe cateva planuri paralele foarte deosebite. O latura documentara, interesanta, negresit, ne aduce ceva din parfumul epocii, climatul ei; alta, mai importanta, ajuta intelegerea operei si a scriitorului, indica surse, motive, schiteaza proiecte, profileaza personaje si caractere, da o seama de date concrete deloc neglijabile. Dar dincolo de aceste aspecte, si mai vrednic de atentie, este ceea ce depaseste documentarul imediat, ceea ce ne infatiseaza – si acesta ni se pare planul cel mai rezistent – omul si aventura lui interioara asa cum cititorul poate s-o reproiecteze in universal, pentru a descoperi, intr-o specificitate de esenta ce depaseste circumstantialul, un argument de complicitate si de solidaritate omeneasca. Si aceasta rezulta dintr-un anumit ton al sinceritatii.”