Iubire palpitanta, antrenanta, mult mister.

Cred ca incepusem sa il iubesc? Nu imi mai pasa de Harold, de nimeni! Cred ca asta era iubirea? desi „te iubesc? sunt cuvinte atat de simple? ce nu definesc nici pe departe ceea ce simteam eu…
Iubirea eu o vedeam cam asa: «sa fii singura si sa fie cu tine» sa fii libera si sa te intorci in colivie cand doresti, iar el sa te primeasca si sa nu-ti impuna cat sa stai?
Sa-i stii tristetea si tot sa-i cauti gandurile? Sa nu il cauti in gesturi banale, zilnice? ci sa te pierzi de el, stiind totusi ca e langa tine? sa fii tu insati si sa nu te temi de asta? sa te doara iubirea? de dor? si sa vrei sa mori, daca nu odata cu el? atunci dupa el? ca sa nu-l doboare moartea ta?
Zambea blazat? simteam o placere patologica in a face curte unui barbat? Imi placea sa cuceresc, sa descopar? daca as fi fost baiat cu singurata m-as fi facut pirat?