Ion este primul roman obiectiv din literatura romana, fiind aparut in anul 1920, dupa o lunga perioada de elaborare, asa cum insusi autorul mentioneaza in finalul operei, intre martie 1913 – iulie 1920. Aparitia romanului a starnit un adevarat entuziasm in epoca, mai ales ca nimic din creatia nuvelistica de pana atunci nu anunta aceasta evolutie spectaculoasa.

Liviu Rebreanu marturiseste ca in lunga sa truda de creatie, in cei 7 ani in care a lucrat la roman, un rol important l-a avut, pe de o parte „impresia afectiva“, emotia, iar pe de alta parte, acumularea de material documentar.

O scena vazuta de scriitor pe colinele dimprejurul satului l-a impresionat in mod deosebit si a constituit punctul de plecare al romanului „Ion“. Aflat la vanatoare, Rebreanu a observat „… un taran imbracat in haine de sarbatoare“, care s-a aplecat, deodata „si-a sarutat pamantul. L-a sarutat ca pe-o ibovnica. Scena m-a uimit si s-a intiparit in minte, dar fara vreun scop deosebit, ci numai ca o simpla ciudatenie“.