În Intrusul sunt, în fapt, trei române, tematic vorbind. Este, întâi, un român social (istoria unui tânăr bucureștean isteț, inteligent, vital, dornic să-și facă un rost în lumea ce se agită în jurul lui și promite o civilizație a bunăstării și justiției sociale – lumea comunistă!), un român de dragoste (istoria tânărului bucureștean, disponibil sentimental, sociabil, vorbăreț și imprevizibil în atitudini – un soi de Mitică din epoca industrializării socialiste -, îndrăgostit de o tânăra țărancă, Maria, terorizată de un paznic cu apucături tribale) și, în fine, cel mai profund din punct de vedere estetic, un român de reflecție morală și intelectuală. Aici Preda discuta, prin intermediul personajului sau (Călin Surupaceanu) despre destin și subdestin, prietenie, despre relația dintre om și divinitate, bine și rău și, într-o utopie finală, își pune problema dacă este posibilă o lume bună (cea mai bună dintre lumile posibile).