Dreptul civil e o intrupare a spiritului civilizator, care tinde sa confere consistenta juridica fiintei umane, dandu-i instrumentele necesare pentru aceasta. Traditia, practica si stiinta au facut ca dreptul civil sa existe secular dincolo de norma pozitiva si uneori chiar contra ei. Libertatea umana, egalitatea de tratament juridic a persoanelor, vointa personala ca sursa a drepturilor subiective, perpetuitatea proprietatii etc. sunt principii si valori care dainuie indiferent daca sunt sau nu consacrate legislativ, indiferent daca sunt sau nu reprimate administrativ. Orice text normativ nu poate fi decat declarativ, raportat la aceste valori, iar nu constitutiv,  deoarece ele sunt imanente fiintei umane. Dar, odata frustrat efectiv de exercitiul acestor valori, omul risca sa devina el insusi obiect de reglementare, lucru vorbitor, adica sclav!