In urma sederii sale in India, tanarul Eliade a publicat o serie de carti voit fragmentare despre viata in tinuturile exotice de la antipozi.
Alternind pasaje scrise „la cald” cu povestiri ulterioare si cu extrase de jurnal, el si-a propus sa evite sistematic confesiunea, elementul personal. „Am inlocuit aventura cu reportajul si reportajul cu povestea”, scria el in prefata primei editii a volumului India. Efectul nu este insa mai putin surprinzator: paginile Indiei sau ale Santierului respira atata spontaneitate incat par scrise acum.
Asemenea cititorului din anii ’30, cel din secolul XXI patrunde, impreuna cu Eliade, intr-o lume fabuloasa, impartasind o experienta unica.
Nu cred prea mult in literatura de calatorii. Omul, in general, vede mult mai putin exact decat optimismul nostru ne indeamna sa credem. Asupra Orientului, mai ales, se poate scrie in fel si fel de chipuri. Depinde numai de cat esti dispus sa spui, de cantitatea lucrurilor pe care esti hotarat sa le ascunzi. Am cetit poate doua duzini de carti cu impresii de calatorie din India; si uneori imi vine sa cred ca s-a spus totul asupra acestei tari uluitoare, iar alteori ca nu s-a spus nimic.
Mircea Eliade