Arestat pentru prima oara in 1949, anchetat si eliberat curand, arestat din nou in 1952 si condamnat la douazeci de ani de munca silnica pentru uneltire impotriva statului, Ion Ioanid a trecut prin mai toate inchisorile comuniste din Romania, cunoscand, o data cu teribila pedeapsa a privatiunii de libertate, toate ororile unui regim de detentie violent si abuziv. Dupa un stagiu la Vacaresti si la Jilava, ajunge in minele de la Baia-Sprie unde organizeaza spectaculoasa evadare care il va duce in Bucuresti, in vara lui ’53. Prins de haitasii Securitatii in plin centrul orasului, este dus la penitenciarul din Oradea si pus in lanturi. Ororile traite aici vor face ca faimoasa zarca a Aiudului sa i se para un adevarat liman al suferintelor… O tragica peregrinare, un recurs dureros la memorie, dar nici o urma de patetism, nici o nota de patima, nici o tendinta de literaturizare ieftina in acest adevarat roman-fluviu, scris de cel pe care criticii l-au numit un Soljenitin roman. Editia Humanitas a cartii lui Ioanid, revazuta si indreptata de autor, apare in patru volume succesive

ION IOANID s-a nascut in 1926, la 28 martie, la mosia tatalui sau din comuna Ilovat, judetul Mehedinti. Tot acolo, in casa parinteasca, a fost botezat de preotul din sat. Nas l-a avut pe Octavian Goga, caruia tatal lui, Tilica Ioanid, i-a fost „prieten nedespartit de-a lungul intregii vieti atit de agitate a generatiei lor, de la infaptuirea Romaniei Mari si in perioada dintre cele doua razboie mondiale”.
Ion Ioanid a urmat cele patru clase primare la scoala din satul natal. Liceul l-a facut la Bucuresti: primele sase clase la Colegiul National „Sf. Sava” si ultimele doua la Liceul „Spiru Haret”. Bacalaureatul si l-a luat in 1944, impreuna cu absolventii liceelor din Turnu Severin, in localul scolii din comuna Sisesti, comuna in care, din cauza bombardamentelor anglo-americane, se aflau refugiati si profesori, si candidati.
In toamna aceluiasi an, din cauza invaziei sovietice, ajungind cu intirziere in Bucuresti, a pierdut termenul de inscriere la facultate. In 1945, a intrat la Facultatea de Drept, dar in anul III a fost exmatriculat din cauza „originii sociale nesanatoase”.
Arestat in 1949, a fost eliberat dupa numai citeva zile, pentru ca in 1952 sa fie din nou arestat, judecat si condamnat, pentru „inalta tradare”, la 20 de ani munca silnica. A fost eliberat dupa 12 ani, in 1964, in urma decretului nr. 411 de gratiere a detinutilor politici.
In 1969 a plecat in strainatate; in R.F. Germania i s-a acordat azil politic, statut de care s-a bucurat pina la moartea sa. Stabilit la Munchen, a lucrat in primul an ca muncitor necalificat. Dupa aceea, timp de douazeci de ani, pina la pensionare, a fost crainic la sectia romana a postului Radio Europa Libera. A murit pe 12 octombrie 2003, la Munchen, unde a si fost inmormintat alaturi de sotia sa, Nora Ioanid.