„Toate miscarile naturale ale sufletului sunt conduse de legi analoge legilor greutatii materiale. Harul singur face exceptie.“ In campul acestor doua forte se misca, dupa Simone Weil, omul si lumea; iar efortul spiritual e efortul de a transmuta tendinta noastra naturala „grea“, descendenta, de tipul „gravitatiei“: ceea ce inseamna a o remite harului si a realiza o coborare fara gravitatie. Simone Weil a fost un filozof mistic de o calitate cu totul speciala, care imbina orientarea spre transcendent cu o libertate si cu o exigenta intelectuala fara rest. A scrie era, in ce o priveste, un suport pentru atentia contemplativa. Notatiile din acest volum, selectate din Caietele ei de Gustave Thibon, vorbesc despre detasare si supunere, despre nenorocire si violenta, despre cruce si absenta, despre atentie, inteligenta si frumusete, despre sensul universului. E o carte despre felul in care existenta noastra curenta oglindeste absolutul.