Pentru tanarul comunist Arthur Koestler, problema revolutiei a insemnat intotdeauna o provocare; nenumarate din cartile sale, memorialistice si de fictiune deopotriva, au incercat sa raspunda indoielilor grave nascute din propriul sau militantism revolutionar. Cu Gladiatorii insa, primul dintre romanele dedicate acestui subiect, Koestler amana parca sa atace frontal epoca in care a trait, alegandu-si-l drept erou pe Spartacus. Rascoala sclavilor condusi de carismaticul gladiator, care a zguduit din temelii Imperiul Roman in secolul I inainte de Cristos, este insa prilejul unor acute intrebari privitoare la destinul revolutionarului. Sfasiat intre elanul pur al inceputului si necesitatea de a organiza fericirea supusilor intr-o societate egalitara, Spartacus se afla prins in perpetua contradictie dintre scop si mijloace, raspunzatoare in final de insusi esecul miscarii. Iar din magma acestei minutioase reconstituiri istorice, imbibate de atmosfera crepusculara de la sfarsitul republicii si de dispozitia mesianica a plebei, se inalta o melancolica filozofie a istoriei, potrivit careia politica e incapabila sa raspunda nevoilor adanci ale omului. traducere de Sanda Aronescu