Cand Claude Simon a primit Nobelul in 1985, Georgicele era, la acea data, ultima sa lucrare aparuta(1981), ceea ce a determinat critica sa faca necesara legatura. Romanul imprumuta de la vergiliu ceva din normativul sacru al literaturii europene. Inovatia reconstituie in cheia noului roman un corp narativ polifonic alcatuit din fragmente spatio-temporale amplasate in franta anilor 1793 si 1940 si in Spania anului 1936. Bonaparte, orwell si autorul insusi sunt eroi sublimati in acest tesut al modernitatii sfasiat asemenea lui orfeu de bacantele dezlantuite ale unei modernitati cu orice pret. In epoci diferite si in perioade de tumult si de violente, trei personaje traiesc evenimente si experiente care par sa se repete, sa se suprapuna, in timp ce indiferente fata de evenimentele tragice, fata de destramarile familiilor, pe parcursul lecturii revin aceleasi munci ale campului, aceeasi succesiune a anotimpurilor,a ploii, a soarelui, a primaverii.