Este o carte in miniatura. S-ar fi putut numi Jurnalul inchipuit al unui francez, in traducere imaginara. Sub masca unui je-eu conturat intr-un carnet gasit, pasamite, pe Podul Mirabeau se afla acelasi Sebastian pe care il stim din jurnalul sau fara masca. Adica un om care poate spune linistit: „Am vorbit cu sinceritate. N-am ascuns. N-am trisat.“ Este o carte care se sfarseste brusc. Ca un jurnal si ca viata. Este o carte cu sclipiri si amoruri fugare, pentru cei care iubesc clipa. Este o carte cu formulari memorabile, rostite in treacat, pentru cei care isi pun intrebari. O carte pentru cei care-l iubesc pe Mihail Sebastian. Observatia criticului: Veti gasi, in acest volumas matur al unui Sebastian foarte tanar, multe dintre obsesiile generatiei lui, „eliadesti“: preocuparea pentru experienta, pentru autenticitate, pentru eros, un vag misoginism, exercitiul autoscopiei. Dar toate acestea lasa in pagina o umbra de tristete calda, iar aceasta umbra ii apartine numai lui Sebastian.