Drama lui Henrik Ibsen este ca o tragedie antica proiectata in secolul al XIX-lea. Personajele sunt ravasite de revelatii dureroase, asupra lor plutind un destin blestemat. Pastorul poate fi asemuit corului antic. Greselile tatalui imoral se rasfrang asupra copiilor sai si-i impiedica sa iubeasca, mai mult, le refuza dreptul omenesc la o viata normala. Boala incurabila, conduita sociala fals respectabila, minciuna asa-zis caritabila, sentimentele contradictorii, distrug ceea ce mai ramasese din familie. Replica mamei: “Eu cred ca toti suntem fantome…” pare sa se transforme in realitate.