Marţi, 13 februarie 1945, la ora 21.51, sirenele antiaeriene din Dresda au răsunat aşa cum o făcuseră de multe ori în al Doilea Război Mondial şi, ca de obicei, locuitorii nu s-au speriat prea tare, convinşi fiind, în continuare, în ciuda faptului că Germania era la un pas de a pierde războiul, că oraşului lor, până atunci ferit de ororile luptelor aeriene, nu i se poate întâmpla nimic rău. Dar, de data aceasta, a fost altfel. Până dimineaţa, mai mult de 4 500 de tone de bombe şi dispozitive incendiare au fost aruncate asupra oraşului lipsit de apărare. Cel puţin 25 000 de locuitori au murit în înfricoşătoarea furtună de foc, iar centrul istoric al oraşului, faimos prin inestimabilele sale opere de artă, a fost transformat în ruine fumegânde. În cercetarea acestui subiect controversat încă, Frederick Taylor aduce la lumină documente de arhivă şi surse accesibile abia dupa prăbuşirea comunismului în Germania de Est. Analiza, rafinată şi extrem de pertinentă, de o mare rigoare ştiinţifică şi, totodată, pasionantă ca un thriller istoric, se sprijină de asemenea pe convorbiri şi pe interviuri cu piloţi ai avioanelor aliate, pe mărturiile supravieţuitorilor, fie ei membri ai serviciilor şi ai administraţiei germane ori refugiaţi din faţa înaintării trupelor sovietice dinspre est, fie cetăţeni de rând ai Dresdei care au suferit şocul unei nopţi de groază, o noapte în care s-a scris una dintre cele mai sângeroase şi probabil inutile pagini din istoria omenirii.