La finalul romanului Donna Alba, mastile personajelor cad. Mihai Aspru a vrut doar s-o „stapaneasca” pe trufasa aristocrata, imbracandu-si dorinta in podoabe stralucitoare luate din carti. In schimb, Georges Radu Serban, sotul inselat, boier rigid taxat malitios de catre narator, se dovedeste un veritabil erou tragic, sinucigandu-se din dragoste, ca personajul lui Dostoievski.

Cat o priveste pe Alba, obiectul obsesiei indelung elaborate, ea e un personaj de film din anii ’30: femeia fatala, provocatoare de nenorociri pentru barbatii care o iubesc. Intriga dinamica, colorata de suspans, ajunge la o rezolvare cu happy end, care ar fi putut parea facila daca naratorul n-ar fi introdus un accent original de autoironie si umor negru, chiar in legatura cu ultima aparitie a Albei. Foarte frumoasa in valurile negre de mare doliu, dar deloc indurerata, ea ii apare barbatului ca un inger al mortii, promitandu-i o primejdioasa fericire.