Ceea ce li se intampla astazi romanilor in statul si in societatea romaneasca – procent mare de saracie, discrepante accentuate intre saraci si bogati, coruptie generalizata, inapoiere economica si umilinta politica, statut international de inferioritate – isi are originea in felul cum a fost indepartat regimul comunist si cum a fost reconfigurat statul roman in perioada de debut a tranzitiei politice si economice, 1990–1991. Comportamentul natiunii romane in aceste evenimente istorice este ceea ce cautam sa intelegem.

Izbucnirea unei revolutii sangeroase in Romania sfarsitului de secol XX s-a inscris in categoria actelor istorice majore pe care le-a cunoscut natiunea romana in evolutia sa statala. Desi chiar denumirea de revolutie pare anacronica (ultima „revolutie” recunoscuta este cea bolsevica din 1917) si incadrarea cronologica generala (sfarsitul secolului XX) conduce firesc spre ideile de intarziere, defazare sau artificialitate, procesul revolutionar prin care a trecut Romania intre 14 decembrie 1989 si 20 mai 1990 a fost un fapt istoric autentic.