Adversarul La 9 ianuarie 1993, Jean-Claude Romand si-a omorat sotia, cei doi copii, parintii si-apoi a incercat, in van, sa se sinucida. Ancheta a scos la iveala faptul ca nu era medic asa cum pretindea si ca, lucru inca si mai greu de crezut, nu era nimic altceva. Mintea de mai bine de optsprezece ani, iar aceasta minciuna nu acoperea nimic. Pe cale de-a fi descoperit, a preferat sa-i suprime pe aceia a caror privire n-o putea suporta. A fost condamnat la inchisoare pe viata. L-am contactat, am asistat la procesul sau. Am incercat sa povestesc neabatut, zi dupa zi, aceasta viata de singuratate, de impostura si absenta. Sa-mi imaginez ce-i trecea prin minte de-a lungul orelor goale, fara de planuri sau martori, pe care toata lumea presupunea ca si le petrecea la serviciu si pe care, de fapt, le pierdea prin refugii pe autostrada sau in padurile din Jura. Sa inteleg, in sfarsit, ce anume dintr-o experienta umana extrema m-a tulburat intr-atat de profund si tulbura, cred, pe oricare dintre noi.