„Cand se implini miezul noptii, Mihai-voda pasi catre una din ferestrele mari. Zapada inghetata sub cerul aspru scanteia ca argintul batut proaspat. Cerul era inalt si limpede. -Suntem in anul 1600, grai voda catre Cae Indru. Incepem an nou si un veac nou. Sa bem, nepoate, pentru veacul care s-a sfarsit cu bine si pentru cel care abia incepe ! Sa bem pentru unirea cu Moldova ! Golira paharele ce sete si cu speranta intr-un inceput de veac bun. -Doamne, zise tanarul ganditor, va ramane oare dupa noi aceasta unire ? Prea sunt multe neamurile care cata a ne ingenunchea cu forta. -Nu stiu, raspunse principele la fel de ingandurat. Dar noi am aruncat samanta unirii in inimile romanilor de pretutindeni. Ce va fi azi, ce va fi maine, are mai putina insemnatate. Un neam nu traieste doar o viata de om.”